0

Pauza

Sarbatorile nu mai sunt. Oricat m-as chinui, de anul asta pot spune cu tarie ca nu mai exista. Sunt convinsa. E o realitate trista totusi, pentru mine, obisnuita sa traiesc intr-un harcea-parcea, intr-o istorie bizara si foarte abstracta. Generatia mea, de altfel, generatia aia care avea absolut toate coordonatele pentru a fi una providentiala (iata, curios, dar nu avem nicio amintire de la Revolutie) a trait un minunat non-timp. Anul asta, pe deasupra, traim de trei luni niste zile eterne cu o temperatura de 10 grade. Ma gandesc cu groaza ca putem sa o tinem asa la infinit. Sa ne trezim ca si pana acum, in anotimpul asta nou pe care nu stiu cum sa-l numesc, in eternele 10 grade. Viata noastra sa atarne numai de aceasca simpla si minunata constanta. Si totul sa se simplifice in profunzime.

Apoi mai sunt si telefoanele, si urarile. Prilejul de a te aduna la o masa, cu familia. Incerc sa-mi imaginez peste cati ani o sa am propria mea familie in jurul unei mese. Ce generatii vor pleca din mine. Ce copii, ce nepoti. Oare o sa-i strang pe toti in jurul unei mese sau nu? Cum o sa arate realitatea de peste vreo 30 de ani, fix in ziua de 25 decembrie. Din pacate, nu vad aceleasi reguli. Ma gandesc cu groaza la ordinea lucrurilor de dinainte de mine si de generatia mea: posesia spatiului. Primordiala si obsesiva posesie a spatiului. Fie ca se cheama teren, apartament, casa. Am si o teorie. Una cumplita care se va confirma. Ca nu mai exista spatiu de posedat si pentru noi. Ca nu numai ca ne-am nascut in afara timpului, dar suntem, betii de noi, si in afara spatiului. In vid, cum s-ar spune…

Reclame
4

Habemus brad de Crăciun!!

Bon. Sar peste circoteca națională… scandaluri, proteste la Timişoara, etc. pentru bîlciul în plină desfăşurare la un nivel mai puțin național, să zicem.

Primesc eu zilele trecute pe mail un mesaj postat pe un anume grup (ah da, al facultății) de la un personaj monden în viața universitara actuală… “habemus brad de Crăciun”. Oaaaaaaaaa…. Say what? Deci AVEM BRAD!!!! O DOAMNE!!!!

Bun acelaşi personaj, acum cîteva zile strîngea semnături prin toată facultatea. Eu inițial cînd am văzut acțiunea inițiată de cele două (căci erau două) fete am zis “fuck!!! Cine ştie ce-o fi, cine ştie ce-or cere la unison studenții Facultății de Litere”. Da băi, era un brad de Crăciun.

Deci hai să vedem… în mesaj mai scria şi că (o uau vă rog să vă ancorați bine în canapele, scaune, perne sau ce mai aveți, că leşinul s-ar putea lăsa cu leziuni grave!) decanul a fost impresionat (nu, nu vreau să cred că pînă la lacrimi) încît a zis că ne va face rost de o sponsorizare. Deci conducerea facultății nu îşi permite din fondurile pe care le are (şi la care dacă mă gîndesc mă ia durerea de cap, că anu’ ăsta sînt cred că peste 400 de studenți admişi la prestigioasa UNIBUC Fac. De Litere) să cumpere un amărît de pom studenților-copii care sîngerează în lipsa simbolului sărbătorilor.

În plus, absolut impresionant pentru oricine (deci nu numai pentru domnul decan, rețineți vă rog!!!) este faptul că este pentru prima dată cînd vom avea brad în holul Facultății de Litere.

So, alte generații care s-au perindat prin instituția asta măreață au scris literatură, au scos volume, au făcut cenacluri, au scos reviste, au dărîmat mai mult sau mai puțin nişte simboluri şi au construit altele. Noi, fraților, “habemus brad de Crăciun”!!!!!!

Sînt curioasă cînd o să obțină domnul decan o sponsorizare şi pentru instalația termică, că înghețăm cu gecile pe noi în nenorocitele de amfiteatre înainte să vină gerul. Asta şi poate şi o sponsorizare din care să mai construiască nişte săli (probabil zburătoare aşa cum avea să fie autostrada cu pricina) ca să nu mai orbecăim prin facultatea de Matematică ori de cîte ori nu avem unde să ne ținem cursurile. Ah dar poate că domnul decan ar putea totuşi să ne facă rost şi de o sponsorizare prin care să nu mai stăm ca boii cîte 10 ore fără pauză la cursuri. Hmmm… sau tre’ să strîngem semnături şi pentru asta?

Dar noi, ca nişte copii buni ce sîntem, acum că “habemus brad de Crăciun” locul cu pricina s-a transformat într-unul mai cald şi mai primitor. Şi cum încă mai credem în Moş Crăciun, încă o iarnă de degete vinete în clădirea facultații nu mai înseamnă absolut nimic….