0

Țeapa

Ea este, adânc înrădăcinată în mentalul colectiv al acestui popor dubios. Este acolo, bine înfiptă și acționează încontinuu. Din păcate ne trage și în spate, în spate rău de tot, cam mult prea în spatele unei vieți sociale în care poți conviețui și eventual- câtă îndrăzneală- relaționa cu cei din jur. Este, desigur, frica de țeapă.

Cum, nu știți psihoza colectivă care ne bântuie pe toți și de care nu am scăpat niciodată? Vezi că cineva îți zâmbeste la primul contact? E clar, ceva ți se pregătește. O tipă te lasă să treci cu pachetul tău de ouă în fața coșului ei plin ochi de produse la casă? Uite, uite țeapa cum se pregătește să îți sară în față. Să te muște ca o leoaică tânără, țeapa. Cineva se oferă să te ajute fără să aștepte nimic în schimb? Păi ce, nu îți e clar că te fură pe partea cealaltă? Repede, ține garda sus, încordează mușchii și stânge din dinți ca vineeeeeeeeeee. Vine țeapa.

Ne-am mutat de curând. Iar. Bloc nou construit, interfon, asociație de proprietari cu call center 24 din 24. Nebunie curată, ai crede. Civilizație, în sfârșit. Venind din Dristor, te simți ca în Republica. Mai că nu suspini… Asta până cââââââând…

Ne suna proprietarul. Ne sună încontinuu. Ne cere chirii în avans, ne cere să mutăm mobila la loc de unde am îndrăznit să o exilăm, ba îl simt că e pe cale să se mute, cel puțin jumătate de zi, cu noi în casă. Chiar așa, ce chirie? Toată lumea știe că suntem privilegiați ca omul ne lasă, prin bunăvoința lui extraordinară, să  îi plătim chirie. E un noroc cel putin fantastic, și știam că nu mulți se pot mândri cu asta. Ultima găseliniță a fost faptul că am avut tupeul să nu încuiem ușa de pe terasă.

Da, ia imaginați-vă că dispare ceva.

Chiar așa. Stupoare: ne-am imaginat că pur și simplu nu o să dispară nimic. Că oamenii sunt civilizați și că nimeni nu ar fura o plăsuță de glet, o ușă dubioasă model 1990, un întinzător de rufe garnisit cu chiloți, sutiene și bluze care îmi aparțin sau un cearceaf boțit, pus și el la uscat.

Dar să facem exercițiul ăsta de imaginație… poate nu e total deplasat să te gandești ca cineva și-ar însuși niște nimicuri de pe o terasă.

Îl văd, este el. Hoțul. Nu orice fel de hoț, ci ăla care reușește să spargă cifrul de la interfon și să penetreze în imobil. Bună treabă, unde s-ar duce deci, infractorul? Direct la etajul unu. Nu, cum să se ducă la subsol în parcare când ai lenjerie boțită de pat pusă la uscat? Cine ar rezista la așa ceva? Cred că și veicinii pot fi suspectați. Iar ușa cu siguranță ar putea să fie cărată în spinare prin mijlocul civilizației, fără să bată la ochi. Până și chiloții ar putea valora o avere daca ar fi conservați în formol pentru următorii 500 de ani.

Să încuiem deci ușa. Căci mințile ne sunt, de hăăăăăăt, dureros de multă vreme încuiate.

Reclame
0

elephant

M-am hotarat sa-l vad dupa ce am rasfoit o revista a liceului de acum cativa ani (nota: e vorba de CNMB) si dupa prima jumatate deja ma pregateam sa-l opresc. Biensur, cred ca e reactia standard la filmul asta. Interesant ca Elephant e inca un film care m-a pacalit, dupa Pan’s Labyrinth (Pana in ultimul moment am crezut ca faunul e the mastermind si implicit the bad guy si ca de fapt toate probele fac parte din strategia lui de pacaleala… ce e si mai trist e ca sint 100% convinsa ca fix asta a vrut si regizorul. Ce sa zic, i-a iesit…).

 Ce m-a enervat cel mai rau la filmul asta? Ca nu am stiut cum sa-l abordez si ca m-am asteptat clar la altceva. Cred ca de-acum incolo o sa citesc cate o recenzie serioasa inainte de fiecare film pe care vreau sa-l vad.

Revenind la Elephant, filmul e sec rau de tot dar foarte bine gandit.

Mi-a placut la nebunie schimbarea de perspectiva, secventa aia cand se intersecteaza 3 dintre personaje (e vorba de fotograf, blond si tipa cu ochelari) pe holul liceului reluata de 3 ori din unghiuri diferite (faza e cu foarte mult schepsis) si mai ales secventa in care e filmat jocul unuia din copiii-criminali care in opinia multora face ca tot filmul sa fie previzibil. Secventa aia e nodul de legatura cel mai important, fara ea filmul ar fi complet ratat, pentru ca incarcatura de la sfarsit nu ar fi sustinuta de nimic si ar face (abia in cazul asta, in rest nu poate fi vorba de asa ceva) nota discordanta.

Personajele nu sint stereotipuri dar nici nu sint dezvoltate, si e si normal devreme ce un film ca asta e cam tricky. In sensul ca nu stiu cat de mult conteaza filmul in sine ca exercitiu cinematografic cat conteaza impactul moral pe care vrea sa-l genereze.

E absolut verosimil faptul ca doi pusti nebuni pot sa lichideze un liceu intreg, pentru ca moartea poate sa vina oricand, de oriunde.

De fapt, mie mi-a adus aminte de o problema care ma chinuie de ceva vreme, si anume daca intr-o societate in care pedeapsa capitala nu exista merita sa-ti petreci resul vietii in inchisoare dupa ce omori, sa spunem, o mana de oameni foarte importanti (eventual cu varianta “Merita sa-ti petreci restul vietii in inchisoare stiind ca ai scapat posteritatea de niste imbecili?”).

Una peste alta, eu nu ma grabesc sa fac asta, multumesc filmului pentru ca mi-a reactualizat dilema asta atat de filosofica si ma pun la un nou film.

Data viitoare o sa fie Suspiria, pentru ca de mult ma tot tin sa vad un horror chipurile bun. In realitate, secretul meu e ca mereu imi iau teapa cu filme de genu’ asta. Ori sint efectiv foarte proaste, ori pur si simplu nu rezist la ele…