0

„pop-culture”

ce ma enerveaza asta cu „pop-culture”.
pop-culture = chestii pop-ulare consumate cu multa placere de pop-or.
fie ca e freud, kfc, blecher (man, este incredibil cit de „pop-culture” e mai nou max blecher. cred ca intr-o zin cineva ar trebui sa faca o analiza a mutatiilor „pop-culturiï” si sa-mi explice ce cataclisme s-au peterecut in creierii maselor, astfel incit l-au transformat pe blecher intr-un icon), south park, friends, diablo, esarfe colorate si orice vreti voi, e „pop-culture”.
„pop-culture” e peste tot.
„pop-culture” rulz the world si nicio revolutie nu o sa zdruncine vreodata regimu’ asta.
de la restaurantu’ ala teribil dintre unirii si universitate, „sheriff’s” cred, cu un cowboy de doua ori cit mine spinzurat desupra, pina la baruletzul din constanta care se cheama „doors” si deasupra caruia vegheaza ceea ce pare a fi un cap stilizat al lui jim morrison.
the end, ca am obosit sa scriu despre „pop-culture”, fiecare fraza e un efort supraomenesc.
mi se pare ca pur si simplu sint sufocata de cultura asta impestritzata care ma invadeaza.
urasc referentii culturali. sint atit de seci si mereu ma gindesc la ei ca la un castron mic de portzelan plin cu coji de seminte.

Reclame
1

make the best of your life… and teach me how it’s made

Sint acasa acum. Maine o sa plec din nou pe meleaguri mai gri, mai urate, dar mai vii.

E al naibii de frustrant contrastul asta dintre artificialitatea orasului astuia, plin de betoane, masini, oameni si poluare, si felul in care reuseste sa fie cel mai ‘viu’ oras din tara.

Viu as in… animat, nu stiu cum sa-i spun mai exact. E ca un trup de femeie spintecat de un serial killer in dreptul pieptului, pana la inima.

Toti ati vazut cum arata o inima functionala intr-un trup de femeie.

E plina de sange si se zbate.

Cam asa si cu capitala.

Mereu sint oameni in jurul tau. Aici nu esti niciodata singur. Asta e bine.

Asta imi face bine.

Agitatia.

Nervii.

Cursurile.

Puhoiul de oameni de la metrou, intre orele 7-9 si 18-20.

Toamna asta traiesc cam in gol… nu prea stiu inca ce se intampla cu mine. Ploua, si se face din ce in ce mai frig, si nu stiu pe-aici nicio cafenea faina unde sa pot sa beau o ciocolata calda.

Anii trecuti era altfel.

Mi-e frica sa mai scriu ceva despre ‘toamna de alta data’.

Cica asta ar trebui sa fie cea mai misto perioada a vietii mele. Si ar trebui sa ma concentrez pe ea.

Anyway, make the best of your life… chiar daca asta inseamna un ceai cald la tine acasa, un film intr-un cinematograf-frigider, o plimbare prin parc cu cineva drag…

Make the best of your life… poate ma-nvatati si pe mine cum se face.

peseu: mi-am luat o carte misto. de fapt mai multe.

altele.